În fiecare an se întorc cu medalii de la concursurile internaționale. În fiecare an suntem mândri atunci când tinerii noștri sunt printre cei mai buni din lume. În fiecare an vorbim despre performanțele elevilor care participă la concursuri internaționale de fizică, matematică, chimie sau informatică. “Olimpicii României”. În fiecare an, când aflăm numărul de medalii pe care le câștigă, ne aducem brusc aminte că suntem români. Vorbim cu mândrie despre sistemul nostru de învățământ care produce premianți internaționali, dar ne gândim că acești tineri vor pleca la studii în străinătate, pentru că universitățile din Occident le oferă condiții mai bune.
Scena se repetă aproape invariabil an de an, la toate telejurnalele: un grup de tineri timizi, sosirea la aeroport, ziariști, interviuri și două zile în care se vorbește despre performanțele de excepție ale olimpicilor: sunt pe primele locuri în lume.
Relatările se încheie cu prezentarea ofertelor de continuare a studiilor pe care premianții le-au primit deja de la universități din Statele Unite sau din țări europene; apoi, editorialiștii scriu despre “racolarea” lor de către marile corporații occidentale și despre cum nu știm noi să ne păstrăm inteligențele acasă. Este una dintre temele obsedante ale societății românești de după 1989: teama că valuri de tineri vor părăsi țara atrași de ofertele din Occident și vor rămâne definitiv acolo.
România are nevoie de tineri care să câștige Olimpiade internaționale, dar și de companii puternice care să le ofere posturi bine plătite, dar și satisfacții profesionale. A fi bine pregătit nu înseamnă neapărat să cucerești o medalie la o Olimpiadă internațională. Olimpicii trebuie să fie vârfurile unui sistem care are a bază o masă critică de oameni bine pregătiți. Iar pentru cei care fac performanță trebuie să existe programe clare și sistematice de pregătire.
Din păcate, până în acest moment, în jurul olimpicilor care înregistrează succese în fiecare an, nu s-a construit nimic. Pentru ca lucrurile să se schimbe este nevoie de un program coerent, aplicat cu metodă, de selectare și de pregătire a elevilor de excepție. Iar pentru punerea în practică a unui asemenea program, este nevoie de dezbatere publică și de implicarea tuturor: autorități, societate civilă, mediu de afaceri. Aceasta este normalitatea spre care trebuie să tindem.
Este exodul inteligenței o problemă națională? Este adevărat că România pierde milioane de dolari din cauza faptului că nu știe cum să își țină acasă tinerii de valoare? De ce pleacă cercetătorii? Are România ce le oferi? Nu cumva este mai bine să meargă în Occident, unde ofertele sunt mai bune, și să se întoarcă apoi în țară cu o experiență acumulată, pentru a pune aici lucrurile pe picioare? Este, până la urmă, sistemul de învățământ românesc atât de performant, încât scoate anual, pe bandă rulantă, astfel de copii care domină concursurile internaționale? Nu cumva ne îmbătăm cu succesul individual al câtorva tineri și uităm adevăratele probleme ale sistemului românesc? Sunt întrebări pe care ni le punem în fiecare an, timp de câteva zile, atunci când olimpicii se întorc încărcați de medalii. Uităm însă, an de an, să dăm și răspunsuri convingătoare.
După ce a inițiat programul “Volvo – partener al inteligenței”, prin care susține pregătirea loturilor olimpice de matematică și de fizică ale României, Forum Auto și-a propus să încerce să găsească răspunsuri la toate aceste întrebări. Dar numai o amplă dezbatere publică poate genera soluțiile pe care le căutăm. Sperăm ca acest forum, găzduit de Colegiul “Noua Europă”, să fie doar începutul unei serii de dezbateri între elitele din afaceri și elitele culturale. Poate că este prematur, dar cred că ar trebui să începem să ne întrebăm în ce măsură elitele culturale și elitele din business pot să construiască o identitate comună, pot să răspândească anumite valori în societate. Cum poate deveni mai eficientă comunicarea între cele două elite, astfel încât valorile lor comune să devină repere pentru ansamblul societății românești? Cred că trebuie să edificăm o identitate a elitelor actuale: elitele culturale s-au consolidat în ultimii 15 ani, elitele din business s-au construit în ultimii 15 ani, așa încât cred că a venit momentul să ne întrebăm care sunt valorile lor comune.
