1. Ce valori comune au/pot avea elitele din afaceri și elitele culturale?

2. În ce măsură este preocupată comunitatea oamenilor de afaceri din România de “cultura corporatistă”?

GILDA LAZĂR

Cred că există valori specifice și valori comune. Una dintre aceste valori comune ar trebui să fie excelența. Ar mai fi apoi exigența sau, mai degrabă, autoexigența. Calitatea, căutarea sinergiilor, implicarea, empatia, generozitatea sunt, de asemenea – sau ar trebui să fie – valori comune elitelor, fie ele culturale sau de afaceri. Ceea ce n-ar trebui să cultive elitele este tocmai elitismul, ca formă a snobismului. Se spune că snobismul apare când cultura depășește inteligența. După părerea mea, definiția e valabilă și în cazul averii.

Nu pot vorbi în numele unei comunități, ci doar în numele companiei pe care o reprezint – JTI – și care se numără printre pionierii promovării conceptului de responsabilitate socială corporatistă în România. La JTI există un set de valori etice, o viziune asupra afacerii și o filozofie de sorginte japoneză, ca și compania-mamă. Conform acestei filozofii, “a face afaceri înseamnă a avea o serie de întâlniri: cu oamenii, cu natura, cu arta”. De la acest concept am pornit când, în 2000, am creat “Întâlnirile JTI” (“JTI Encounters”), un eveniment anual sponsorizat de companie, în cadrul căruia spectatorii români se pot întâlni cu elitele dansului și ale muzicii clasice. Am început cu Béjart Ballet Lausanne, iar anul acesta invităm elitele, și nu numai, la Cullberg Ballet.

EMILIAN RADU

În mod evident, într-o măsură mai mare sau mai mică fiecare individ, fiecare comunitate reprezintă o piață pentru cealaltă comunitate. Supraviețuirea și dezvoltarea comunității oamenilor de cultură în afara satisfacerii unor nevoi minime materiale – vulgare, cum poate ar spune ei – este aproape imposibilă. În aceeași măsură, condamnarea la foamete a sufletului și a spiritului oamenilor de afaceri, prin blocarea accesului la cultură, nu poate decât să aibă efecte nefaste asupra individului, indiferent de abilitățile sale în ale business-ului.

Respectul reciproc, onestitatea, integritatea și calitatea produselor sau serviciilor pe care și le oferă reciproc sunt un factor esențial al succesului unei societăți economico-culturale.

Supraviețuirea unei corporații, fie ea mare sau mică, pe termen lung, este, aș zice, imposibilă în lipsa asumării unei anumite culturi corporatiste specifice. Ea, cultura corporatistă, poate fi conștientizată sau nu de management sau acționari, dar într-un fel sau altul există, fiind rezultatul unei experiențe istorice, al calității oamenilor care decid destinele corporației, dar și al nivelului de dezvoltare culturală și corporatistă al societății, al pieței în care acționează.

Un domeniu clar de competiție între corporații devine din ce în ce mai mult cultura corporatistă, măsura în care ea potențează energiile umane ale corporației, oferă încredere și atrage respectul clienților.

DAN PASCARIU

În primul rând, excelența. Ar trebui să mai aibă ca valori comune bunul-simț, educația, onestitatea, moralitatea. Asta nu înseamnă că le și au.

Preocuparea pentru cultura corporatistă depinde de tipul de om de afaceri și cui îi este el afiliat. Pentru multinaționale, apartenența omului de afaceri la cultura corporatistă este evidentă. Pentru ceilalți, nu neapărat. Unii încearcă însă să construiască o cultură corporatistă, alții rămân la profitabilitate ca unic obiectiv.