Am participat la ultima fază a negocierilor Poloniei pentru aderarea la Uniunea Europeană. Pot să vă asigur că România anului 2006 e mult mai pregătită psihologic să adere la Uniunea Europeană decât era Polonia în primăvara lui 2004. Mi se pare că există un grad mai mare de consens, cel puțin între elitele intelectuale și elitele politice. Aș vrea să fac câteva comentarii asupra acestei dezbateri. ați criticat mass-media. În Europa de Est nu este vorba doar despre economii sau piețe emergente, ci și despre democrații emergente: aici se naște o democrație. Iar subiectele de dezbatere democratică sunt greu de comunicat într-un limbaj simplu. Se poate pune întrebarea de ce nu există în presa din țara dumneavoastră – căci sunt sigur că nu există – o dezbatere pe subiectele integrării europene. {i de ce nu există o astfel de dezbatere în Parlament. (Sau există?… Sunt sigur că nu.) Pentru că o asemenea dezbatere nu „vinde“, e greu de comercializat, marele public nu o cumpără. Marele public este tratat instrumental și i se spun bla-bla-uri. Așa s-a întâmplat, în bună măsură, și în Polonia. Un alt comentariu. Când putem vorbi despre progres? Când se întâlnesc în același timp trei elemente. Mai întâi, trebuie să existe un progres tehnologic semnificativ. În al doilea rând, trebuie să existe, din partea liderilor formali și informali, din partea grupurilor sau partidelor care se află la conducere, o angajare politică, o dorință de a împinge lucrurile într-o anumită direcție. {i, în al treilea rând, trebuie să existe un cadru instituțional adecvat – iar acest lucru a fost puternic subliniat de știința economică în ultima vreme. Din păcate, acest cadru instituțional nu a funcționat în societățile în tranziție, care sunt puternic influenț ate de o viziune primitivă, naivă a neoliberalismului, considerând că piața rezolvă totul. Creșterea economică este, desigur, cel mai important factor, dar nu singurul: avem nevoie de resurse, de bani, avem nevoie de capital – financiar, fizic, uman – pentru a putea rezolva apoi problemele mediului înconjurător, pentru a reduce excluderea socială, pentru a micșora rata criminalității și altele. Toate acestea costă bani și au nevoie de creștere economică. Creșterea PIB este importantă, dar la fel de important este cum distribuim această creștere, cum este absorbit produsul intern brut. Pentru România, în acest moment, cred că problema crucială este cum să susțină, în termeni reali, creșterea economică pe care a avut-o în ultimii ani. Dacă mențineți acest ritm de creștere încă douăzeci de ani, prindeți calcule, e pură aritmetică. Să alergi mai repede decât ceilalți e crucial. Se spune că doi tineri erau pe munte, în Carpați, și au poposit să mănânce. La un moment dat, au văzut că se apropie un urs. Unul dintre ei și-a aruncat sandviciul și rucsacul, și-a scos bocancii și s-a încălțat cu pantofi ușori. Celălalt i-a spus: „Crezi că dacă ți-ai pus pantofi de jogging o să alergi mai repede ca ursul?“. „Nu“, răspunde primul. „O să alerg mai repede ca tine.“ Așa încât n-ar fi rău ca România să alerge în continuare mai repede decât Austria, Italia sau Germania, așa cum a făcut până acum.