Prezenta cercetare, realizată cu sprijinul Fundației Spandugino, a fost elaborată în perioada 2006-2008 de către doamna Ileana Căzan, cercetător Știintific 1 la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, și a făcut parte dintr-un proiect de studiu genealogic al Institutului, finalizat în cadrul simpozionului româno-grec The Grecs in the Romanian History in the 19-th century – București, 3-4 oct. 2008.
Privită din afară, o cercetare biografică este o operă de arheologie, iar prin aceasta presupune, pe lângă pricepere, respect şi grijă faţă de obiectul cercetării, capacitate de deducţie şi chiar intuiţie acolo unde modelul coerent al amforei a fost spart de timp şi, nu în ultimul rând, conştiinţa necesităţii de a repune în drepturi vestigii acoperite de valuri succesive de uitare şi de degradare.
Privită din interior, activitatea unei edituri care publică o genealogie seamănă cu aceea a muzeografului, care primeşte amfora reconstituită şi datată pentru a o aşeza în locul care să o pună cel mai bine în valoare, oferind vizitatorului dreptul de a o cunoaşte iar timpului şansa de a o reevalua, sub o lumină favorabilă sau cel puţin onestă.
Pe o ramură a arborelui genealogic Spandounes-Spandugino-Spandonide mi-am aflat şi eu locul. De acolo, am ales să susţin valorile unei mărci cu o tradiţie de peste 80 de ani, Volvo, şi să mă implic activ în promovarea valorilor umane prin proiecte multidisciplinare, care îşi găsesc astăzi punctul de confluenţă în Editura Spandugino.
Astfel, plasat la intersecţia dintre Istorie şi cronică de familie, prezentul studiu genealogic nu este nici o celebrare, nici legitimarea unei identităţi redobândite. Este o evocare riguroasă şi necesară a unor personalităţi puternice legate de hazard – prin nume – şi de o mână mai puternică – prin perseverenţă, demnitate şi respect al valorilor -, personalităţi care uneori au deschis drumuri, alteori au mijlocit între mai-marii lumii şi au lăsat o cronică a vremii lor, ori s-au străduit să-şi apere în felul lor familia şi comunitatea. Iar dacă nu au făcut istoria în chip de regi sau generali, cel puţin s-au intersectat cu ea, au dorit să o înţeleagă, au încercat să o interpreteze sau pur şi simplu – pur şi simplu? – cum este cazul lui Theodor, Augustin, al bunicului Nicolae („Năiţă”) şi a altor figuri luminoase care aici nu apar dar rămân încă în memoria familiei, au dorit să îşi afle singuri locul, iar de acolo au ştiut să primească totul cu blândeţe şi cu bunătate – un alt fel de a numi înţelepciunea? – şi să păstreze acele lucruri cu adevărat esenţiale, astfel înnobilându-şi propriul destin.
Lavinia Spandonide
