Radu Gologan: „80%, o pledoarie pentru „matriarhat””

  • Radu Gologan: „80%, o pledoarie pentru „matriarhat””

Un concurs național de matematică cu participarea liceenilor talentați, pasionați și deveniți prin muncă profesioniști în pregătirea pentru concursurile internaționale de matematică, concurs desfășurat la Colegiul „Ferdinand“ din Bacău, a avut un rezultat oarecum neașteptat: patru dintre primii șase elevi clasificați sunt fete, dintre care două au reușit scoruri maxime. Cu ani în urmă consideram că un astfel de rezultat, la nivelul matematicii de competiție internațională, nu este posibil, iar statisticile susțineau în mod evident faptul. Dar nu mai este de câțiva ani o surpriză. Un exemplu elocvent: printre studenții ce au prestație de notă maximă la examenul de matematică, prin tradiție dificil, din primul an de studii la Facultatea de Calculatoare din Politehnică, mai mult de 80% sunt fete. Vă garantez că nu pot fi apelate cu celebrul compliment de „tocilare“ din vremea studenției mele, căci proba constă numai din exerciții, deci aplicații ce cuantifică cel mai bine nivelul de înțelegere și de raționament matematic. Mai mult, observ că în ultimii ani un procent nemaiîntâlnit de absolvente ale acestei facultăți de elită câștigă prin concurs pozițiile cele mai râvnite în companii de vârf. Sunt alte domenii unde analizele sunt similare: asistăm zilnic la ascensiunea profesioniș tilor cu deux-pièces, cu CV-ul plin de calificative maxime, în domenii ce nu păreau deloc a avea șanse de a le dovedi excelența cu ani în urmă. De altfel, statistici serioase (am văzut în The Economist pe la începutul anilor 2000 o astfel de analiză și este ușor de depistat pe net articolul profesoarei Judith Kleinfeld de la Univer sitatea din Fairbanks – The Myth that Schools Shortchange Girls – apărut în New York Times în 1998) afirmă că, în ultimii ani, sexul feminin a depășit prin rezultate școlare cealaltă jumătate, la obiectele de învățământ pe care terminologia anglo-saxonă le însumează sub termenul de sciences. Încercările de a explica fenomenul sunt multiple. Unele consideră că este consecința acelui pueril american affirmative action, prin care egalitatea de start este fals programată prin avantaje în competiție, acordate celor considerați mai defavorizați istoric sau prin tradiție. Alte explicații vorbesc despre dopajul „computerist“ al majorității adolescenților, în majoritate băieți, ca gen de joacă prelungită până spre maturitate și care, prin dependență, se dovedește distructivă pentru activitățile intelectuale de învățare tradițională. Rețeta acestei – să-i spunem – mutații nu este, în opinia mea, datorată nici vreunei reașezări cromozomiale, nici vreunui proces darwinist. Înclin să cred că ea este explicabilă printr-o mai rapidă adaptare la cerințele lumii moderne: seriozitate în acumulare, ordine în gândire, respectul regulilor în execuție, alături de tradițional cunoscuta calitate, intuiția. Iată de ce cred cu tărie că structurile Europei unite în care avem șansa să ne integrăm în primul rând prin contribuția cu material uman autohton tânăr, bine dotat intelectual și instruit, nu trebuie târâte de balcanismul și egoismul masculin tradițional și atât de nociv în istorie, ci vor apela la un procent care să reflecte schimbarea raporturilor de forțe despre care am vorbit mai sus. Tinerele instruite în cele câteva școli românești de valoare sau în importante universități din străinătate vor fi cu siguranță un atú important în tot ceea ce va reprezenta modernitatea europeană a României. Să profităm deci de semnele de început ale acestui tip de „matriarhat“ de nou mileniu care, după părerea mea, sunt evidente în spațiul românesc.